URGIA SI ZORILE - Recenzie
Renee Ahdieh- volumul 1: Urgia si Zorile
-volumul 2: Trandafirul si hangerul
"Intr-un tinut aflat sub domnia unui tanar rege insetat de sange, fiecare revarsat al zorilor sfasie sufletul unei alte familii. Califul din Khorasan, un baiat de optsprezece ani, e un adevarat monstru. In fiecare noapte, Khalid cere mana unei fete, ca apoi, in fiecare dimineata, sa curme viata noii lui mirese cu o franghie de matase. Cand cea mai buna prietena a Seherezadei ii cade victima lui Khalid, ea jura sa se razbune si, in ciuda varstei ei fragede, de doar saisprezece ani, se ofera sa-i devina mireasa califului din Khorasan. Seherezada este hotarata nu doar sa ramana in viata, ci si sa puna capat, o data pentru totdeauna, domniei despotice a lui Khalid.
Seara de seara, Seherezada il atrage in mrejele sale, tesand povesti incantatoare, ce-o ajuta sa mai traiasca inca o zi, desi stie prea bine ca urmatorul rasarit de soare ar putea fi ultimul. Dar lucrurile iau o intorsatura cu totul neasteptata: Khalid nu este nicidecum asa cum si l-a imaginat ea. "Monstrul" este doar un tanar cu sufletul zdrobit de o suferinta covarsitoare si indelungata. Iar Seherezada descopera ca, in pofida vointei sale, se indragosteste de el. Dar Seherezada este pregatita sa-i ia viata lui Khalid in schimbul celor curmate de el. Oare dragostea va birui?"*Acum, doresc sa mentionez ca imi pare tare rau, dar cand vine vorba de carti, ei bine, sunt o mare gura sparta asa ca SPOILER ALERT*
Daca toate persoanele ce nu au citit cartea au plecat cred ca pot incepe sa va impartasesc gandurile mele legate de carte, lucru pe care sunt ataaat de nerabdatoare sa il fac.
Cand am citit sinopsisul de mai sus, trebuie sa recunosc ca am fost literalmente socata de poveste. Am fost suprinsa (placut) de originalitatea povestii. Ulterior am aflat ca este o reinterpretare a basmului din Orientul Mijlociu care a oferit numeroase povesti ce sunt convinsa ca au facut parte din copilaria tuturor, cum ar fi: Aladdin, Sinbad Marinarul s.a, "1001 de nopti".
Mai trebuie sa recunosc si faptul ca sinposisul mi-a oferit niste asteptari muult prea mari :)) Nu ma intelegeti gresit, am adorat cartea si ideea sa, insa din pacate am si cateva lucruri negative de spus.
In primul rand, referitor la unul din personajele principale, Seherezada, a carui nume, apropo, este minunat. Mi s-a parut ca e un personaj cu atat de mult potential irosit. A intrat in palat pornita sa prinda cat mai multe rasarituri si sa il omoare pe Califul Khorasanului, dar nu si-a facut treaba nici macar pe jumatate. E adevarat, a supravietuit timp de 2 luni in palat, insa nu a facut aproape nimic pentru a-si atinge cel de-al doilea scop. Ma asteptam la o fire mult mai vulcanica, la o persoana curajoasa si modesta. In schimb ea doar a devenit supusa, un bibelou cu care Califul se putea mandrii. A devenit o marioneta in doar prima saptamana petrecuta in palat.
Acum, referitor la Khalid. El mi-a placut. Nu a avut prea multe transformari de personalitate. A facut jocul Seherezadei si a demonstrat ca este un adevarat lider care e capabil de iubire, atat pentru o femeie cat si pentru un intreg popor. El e singurul personaj principal despre care pot spune ca a fost si interesant, dar si banal in acelasi timp.
Un personaj pe care l-am adorat a fost Tariq. Yap, nu m-am lovit la cap. E adevarat ca a avut momente in care a fost un adevarat ghimpe in coasta, dar as fi vazut povestea sa cu Seherezada evoluand muuult mai bine, chiar daca e doar personajul secundar masculin. A facut atat de multe pentru ea si a ramas loial chiar daca ea s-a casatorit cu un alt barbat. O mica (mare) parte din mine spera ca o sa am parte de ceva momente Tariq-Seherezada in urmatorul volum.
Sper sincer ca in urmatorul volum sa avem parte de personaje mult mai bine creionate si de un fir narativ mult mai clar decat cel din primul volum.
Pana atunci, va spun la revedere si lectura placuta, dragilor!